Have faith

E aproape sfarsit de sesiune...e vara..e o viata noua
De ceva timp am inteles ca viata e asa cum ne-o facem...exista destin, dar ti-l influentezi intr-o mare masura...si ...il inveti sa faca primii pasi asa cum inveti un copil mic, il "educi" ca un parinte ce vrea sa-si duca copilul pe drumul cel mai bun si care vrea sa ii ofere tot ceea ce el nu a putut avea...asa si noi...daca suntem inteligenti...ne facem viata asa cum vrem, putem avea un viitor asa cum nu a fost trecutul=>copilu=viitorul..trecutul=viata parintelui...(aici se vede influenta matematicii in viata mea:P)...
Mi s-a spus de curand, ca atunci cand ma schimb, ma schimb radical da...asa e...pe zi ce trece ma schimb din ce in ce mai mult, ma descopar, descopar viata si ceea ce are mai frumos, descopar ceva ce stiam dar nu aplicam..ca eu sunt cea mai importanta si ca uneori...e bine sa fii egoist...dar...poate asa suntem mai fericiti..poate ca e bine sa dai daca ti se da, pentru ca pana la urma...se mai face si schimb pe schimb...
Am ajuns de curand la concluzia ca nu o sa mai judec niciodata persoanele pentru faptele lor, pentru ca am ajuns sa fiu in pielea celor pe care poate ii judecam candva...sa zicem ca m-am uimit singura de schimbarile mele de comportament, de incalcarile unor principii...nu stiu daca neaparat fondate...dar destul de bine inradacinate...si totusi...what the fuck?..de ce nu le-as incalca?..o viata am si pana nu incep responsabilitatile..o sa le fac cam pe toate...(fara a uita ca sunt principii pe care nu le voi incalca never..)
Am decis ca o sa fac orice vreau, o sa traiesc asa cum vreau, o sa ma bucur de orice lucru marunt, pentru ca astea sunt cele mai importante..
Ciudat e ca incep sa ma dezvolt pe zi ce trece..si uneori...mi-as dori sa fiu iar copil...sa nu traiesc in lumea asta a oamenilor mari...pentru ca ma sperie deseori..ma sperie gandul ca...sunt singura si trebuie sa-mi fac singura un drum in viata...De exemplu...ultima oara cand am fost acasa...am descoperit ca eu..nu mai am casa...Cand ma duc la ai mei ma simt in vizita....cand vin in Bucuresti...sunt la camin...pentru ca in 2 ani de zile nu am reusit niciodata sa spun ca ma duc acasa...mereu ma duc in camera...si stau si ma gandesc cat de bine o sa fie cand o sa fie .."acasa"...dar pana atunci...ma multumesc cu prietenii care...au casa:D...lucky me:P...dar...viata e frumoasa asa cum e...si nu as mai vedea-o cum a fost...nu mi-ar mai placea..m-as plictisi si acum imi dau seama k as fi fost foarte trista, as fi regretat mult prea multe...