Hmmm...cred ca ar fii bine sa fac inainte un mic rezumat legat de acest blog. El a luat nastere acum cateva luni bune...a fost mai consistent, insa mi-am dat seama ca pentru a putea deveni..sa zicem.."public"...nu trebuie sa dau atat de mult din casa:P, asa ca au disparut cateva articole. Ce-i drept ca la momentul asta nici nu prea ma mai regaseam in ce scria acolo asa ca nu mai aveau rost, raman doar pentru mine:D, ca asa e bine, sa avem si "micile" noastre secrete;). In alta ordine de idei, nu sunt inca sigura ce o sa scriu aici, probabil ca ce-mi trazneste (in masura in care nu e prea personal), asa ca nu cred ca o sa fie vorba despre ceva anume...ma rog..daca stau bine sa ma gandesc..poate ca asta inseamna un blog..sa n-ai ce face in unele seri si sa mai faci putin pe scriitorul:P.
In primul rand cred ca o sa se gaseasca aici lucruri marunte, care pe mine ma impresioneaza, lucruri care ni se intampla tuturor...o astfel de povestire ar fii ca acum cateva zile, in timp ce veneam acasa, aveam in fata mea o mamica cu al ei baietel cam de...5-6 ani, care alerga si dintr-o data s-a oprit...s-a uitat la ea..si i-a spus:"Mami, te iubesc!", moment in care nu am putut sa nu zambesc:). Am ramas asa cu un sentiment frumos si am avut chiar o seara frumoasa. Asa ca...eu zic sa deschideti ochii si sa ciuliti urechile cand mergeti pe strada:P.
Altfel spus, cine vrea sa afle mici intamplari frumoase (sau nu)...sa tina aproape:)
miercuri, octombrie 01, 2008
joi, iunie 05, 2008
Have faith
E aproape sfarsit de sesiune...e vara..e o viata noua
De ceva timp am inteles ca viata e asa cum ne-o facem...exista destin, dar ti-l influentezi intr-o mare masura...si ...il inveti sa faca primii pasi asa cum inveti un copil mic, il "educi" ca un parinte ce vrea sa-si duca copilul pe drumul cel mai bun si care vrea sa ii ofere tot ceea ce el nu a putut avea...asa si noi...daca suntem inteligenti...ne facem viata asa cum vrem, putem avea un viitor asa cum nu a fost trecutul=>copilu=viitorul..trecutul=viata parintelui...(aici se vede influenta matematicii in viata mea:P)...
Mi s-a spus de curand, ca atunci cand ma schimb, ma schimb radical da...asa e...pe zi ce trece ma schimb din ce in ce mai mult, ma descopar, descopar viata si ceea ce are mai frumos, descopar ceva ce stiam dar nu aplicam..ca eu sunt cea mai importanta si ca uneori...e bine sa fii egoist...dar...poate asa suntem mai fericiti..poate ca e bine sa dai daca ti se da, pentru ca pana la urma...se mai face si schimb pe schimb...
Am ajuns de curand la concluzia ca nu o sa mai judec niciodata persoanele pentru faptele lor, pentru ca am ajuns sa fiu in pielea celor pe care poate ii judecam candva...sa zicem ca m-am uimit singura de schimbarile mele de comportament, de incalcarile unor principii...nu stiu daca neaparat fondate...dar destul de bine inradacinate...si totusi...what the fuck?..de ce nu le-as incalca?..o viata am si pana nu incep responsabilitatile..o sa le fac cam pe toate...(fara a uita ca sunt principii pe care nu le voi incalca never..)
Am decis ca o sa fac orice vreau, o sa traiesc asa cum vreau, o sa ma bucur de orice lucru marunt, pentru ca astea sunt cele mai importante..
Ciudat e ca incep sa ma dezvolt pe zi ce trece..si uneori...mi-as dori sa fiu iar copil...sa nu traiesc in lumea asta a oamenilor mari...pentru ca ma sperie deseori..ma sperie gandul ca...sunt singura si trebuie sa-mi fac singura un drum in viata...De exemplu...ultima oara cand am fost acasa...am descoperit ca eu..nu mai am casa...Cand ma duc la ai mei ma simt in vizita....cand vin in Bucuresti...sunt la camin...pentru ca in 2 ani de zile nu am reusit niciodata sa spun ca ma duc acasa...mereu ma duc in camera...si stau si ma gandesc cat de bine o sa fie cand o sa fie .."acasa"...dar pana atunci...ma multumesc cu prietenii care...au casa:D...lucky me:P...dar...viata e frumoasa asa cum e...si nu as mai vedea-o cum a fost...nu mi-ar mai placea..m-as plictisi si acum imi dau seama k as fi fost foarte trista, as fi regretat mult prea multe...
De ceva timp am inteles ca viata e asa cum ne-o facem...exista destin, dar ti-l influentezi intr-o mare masura...si ...il inveti sa faca primii pasi asa cum inveti un copil mic, il "educi" ca un parinte ce vrea sa-si duca copilul pe drumul cel mai bun si care vrea sa ii ofere tot ceea ce el nu a putut avea...asa si noi...daca suntem inteligenti...ne facem viata asa cum vrem, putem avea un viitor asa cum nu a fost trecutul=>copilu=viitorul..trecutul=viata parintelui...(aici se vede influenta matematicii in viata mea:P)...
Mi s-a spus de curand, ca atunci cand ma schimb, ma schimb radical da...asa e...pe zi ce trece ma schimb din ce in ce mai mult, ma descopar, descopar viata si ceea ce are mai frumos, descopar ceva ce stiam dar nu aplicam..ca eu sunt cea mai importanta si ca uneori...e bine sa fii egoist...dar...poate asa suntem mai fericiti..poate ca e bine sa dai daca ti se da, pentru ca pana la urma...se mai face si schimb pe schimb...
Am ajuns de curand la concluzia ca nu o sa mai judec niciodata persoanele pentru faptele lor, pentru ca am ajuns sa fiu in pielea celor pe care poate ii judecam candva...sa zicem ca m-am uimit singura de schimbarile mele de comportament, de incalcarile unor principii...nu stiu daca neaparat fondate...dar destul de bine inradacinate...si totusi...what the fuck?..de ce nu le-as incalca?..o viata am si pana nu incep responsabilitatile..o sa le fac cam pe toate...(fara a uita ca sunt principii pe care nu le voi incalca never..)
Am decis ca o sa fac orice vreau, o sa traiesc asa cum vreau, o sa ma bucur de orice lucru marunt, pentru ca astea sunt cele mai importante..
Ciudat e ca incep sa ma dezvolt pe zi ce trece..si uneori...mi-as dori sa fiu iar copil...sa nu traiesc in lumea asta a oamenilor mari...pentru ca ma sperie deseori..ma sperie gandul ca...sunt singura si trebuie sa-mi fac singura un drum in viata...De exemplu...ultima oara cand am fost acasa...am descoperit ca eu..nu mai am casa...Cand ma duc la ai mei ma simt in vizita....cand vin in Bucuresti...sunt la camin...pentru ca in 2 ani de zile nu am reusit niciodata sa spun ca ma duc acasa...mereu ma duc in camera...si stau si ma gandesc cat de bine o sa fie cand o sa fie .."acasa"...dar pana atunci...ma multumesc cu prietenii care...au casa:D...lucky me:P...dar...viata e frumoasa asa cum e...si nu as mai vedea-o cum a fost...nu mi-ar mai placea..m-as plictisi si acum imi dau seama k as fi fost foarte trista, as fi regretat mult prea multe...
Etichete:
happy times,
past..perfect for the present
marți, aprilie 22, 2008
My "Suri"
Numele meu este Adriana...de ce? pentru ca asa a vrut Anca...si sincer...buna idee a avut...pentru ca mi se pare ca e cel mai potrivit nume pe care il puteam avea...Probabil ca de aici a inceput totul...de la numele pe care mi l-a dat...a avut de la inceput rolul unei mame...m-a dorit cu adevarat..dadea rudelor frunze de vita-de-vie si le spunea sa le dea berzei si sa-i spuna sa-i aduca o surioara sau un surior pe care sa-l (-o) cheme Adriana sau Adrian..(saraca...nu stia ce o asteapta)...ei...asa am venit eu...la 5 ani dupa aparitia sora-mii pe lume...un copil intarziat...daca se poate spune asa...un copil poate nu prea dorit de ai mei..pentru ca acum ma arunca precum o minge de la unul la altul: cand sunt desteapta se cearta pe mine si nu se hotarasc cu cine seman si cand sunt obraznica, in functie de cel pe care il atac, nu ma recunosc...(glumesc...stiu ca ei ma iubesc:D)...dar cu siguranta dorit de sora-mea...Mi-am dat seama de-a lungul vietii (scurte de altfel)...ca a avea o sora e un lucru cu adevarat minunat. M-a crescut cat eram bebe, a avut grija de mine, cand am mai crescut mi-a ascultat "pasiunile nebune" pentru diversi baieti, "pasiuni" care azi veneau si peste o saptamana nu mai erau...dar...asculta cu rabdare tot ce simteam eu, indiferent daca avea chef sau nu..si eu eram mult prea..."euforica" si mica sa-mi dau seama de aspectele astea, m-a ajutat cand imi erau greu la scoala si-mi sugera diverse strategii pentru a nu am lasa intimidata de profi, m-a invatat sa fumez dupa insistente groaznice..:D..(apropo suri..mama nu stie k tu esti vinovata:P), mi-a luat apararea in fata parintilor, a tinut cu mine chiar si atunci cand nu meritam, a fost langa mine cand aveam nevoie...mi-a fost consilier personal cand am suferit cel mai tragic moment de pana acum:despartirea...cred ca ...a fost oarecum jurnalul meu...numai ca spre deosebire de un simplu caiet, ea ma si sfatuia..Sunt constienta ca datorita ei sunt ceea ce sunt acum, datorita ei am realizat ce e bine si ce nu, chiar daca uneori a fost destul de subtila in a ma influenta ce sa fac (cum ar fii sa dau la mate-info intensiv si la Cibernetica)...dar acum descopar ca uneori ma cunoaste mai bine decat ma cunosc eu...
Trebuie sa recunosc ca un moment...sa-i spunem..."ciudat" a fost atunci cand s-a maritat..si mai ales atunci cand s-a mutat la casa ei..parca lipsea ceva...nu mai puteam sa ma duc mereu sa-i spun ce ma doare...nu mai era mereu acolo...lipsea ceva...si a fost tare greu sa se umple golul..si nici macar nu stiu daca e inca plin..e prima persoana pe care o sun acum (ca nu ne mai permit imprejurarile sa ma duc sa-i spun) si-i spun tot ce mi se intampla..desi imi dau seama ca de multe ori...sunt oarecum in plus cu grijile mele si le are si ea pe ale ei...oricum...sunt tare fericita pentru ea acum:D...o minune se va intampla...da n-am voie sa spun ce ceva timp..:D...de abia astept...asta e sigur...
Suri draga, promit ca atunci cand "o sa fiu mare si o sa am multi bani" o sa-ti ridic undeva o statuie...nu stiu inca unde...da o sa se intample:D...ca doar ti-am promis de mult...Multumesc..!...esti THE BEST si le doresc tuturor o "suri" ca a mea..:D si poate de acum o sa incep si eu sa o apreciez cum ar trebui...
Trebuie sa recunosc ca un moment...sa-i spunem..."ciudat" a fost atunci cand s-a maritat..si mai ales atunci cand s-a mutat la casa ei..parca lipsea ceva...nu mai puteam sa ma duc mereu sa-i spun ce ma doare...nu mai era mereu acolo...lipsea ceva...si a fost tare greu sa se umple golul..si nici macar nu stiu daca e inca plin..e prima persoana pe care o sun acum (ca nu ne mai permit imprejurarile sa ma duc sa-i spun) si-i spun tot ce mi se intampla..desi imi dau seama ca de multe ori...sunt oarecum in plus cu grijile mele si le are si ea pe ale ei...oricum...sunt tare fericita pentru ea acum:D...o minune se va intampla...da n-am voie sa spun ce ceva timp..:D...de abia astept...asta e sigur...
Suri draga, promit ca atunci cand "o sa fiu mare si o sa am multi bani" o sa-ti ridic undeva o statuie...nu stiu inca unde...da o sa se intample:D...ca doar ti-am promis de mult...Multumesc..!...esti THE BEST si le doresc tuturor o "suri" ca a mea..:D si poate de acum o sa incep si eu sa o apreciez cum ar trebui...
Etichete:
happy times,
melancolii,
Near my Soul,
that's what friends are for
Close to my heart
Friends are the best thing that can happen to us...daca ma intreba cineva acum un an jumate de prieteni adevarati...as fi spus probabil ca nu exista...ei bine..ma inselam..exista si nu trebuie sa-i numesti asa ca sa stii ca ei sunt, totul tine de ce simti...
A fost o perioada nasoala pentru mine in ultimul timp, plina de diverse stari, dar a fost cineva acolo ca sa ma ajute sa depasesc momentul, sa ma vait pana nu ma mai suport nici eu(s-a intamplat mai rar asta, zic eu) si sa ma inteleaga, sa nu ma simt singura, cum as fi avut "intentia" de multe ori...sa simt ca e totusi cineva...nu chiar cineva-ul pe care mi l-as fi dorit eu....dar probabil un cineva mult mai de incredere si pe care te poti baza, o persoana care pana la urma te accepta asa cum esti...
E normal, noi, oamenii, avem tendinta sa mai si criticam, sau sa credem ca numai noi avem dreptate...si eu fac asta, oricine o face...dar..care ar mai fii provocarea in a intelege si a fi prietenul cuiva?!probabil ca tot farmecul si toata prietenia in asta consta..sa accepti, sa intelegi, sa asculti, sa fii acolo knd trebuie...
Multumesc fetelor...!pentru momentele in care m-ati facut sa rad, pentru alea in care mi-ati dat incredere in mine, pentru ca ati fost acolo cand a trebuit,...ciudat e ca prietenia...nu tine cont de timpul de cand cunosti o persoana...2 ani sau 14..daca stii sa fii devotat..ti se ofera si ....probabil ca that's friendship...:D
A fost o perioada nasoala pentru mine in ultimul timp, plina de diverse stari, dar a fost cineva acolo ca sa ma ajute sa depasesc momentul, sa ma vait pana nu ma mai suport nici eu(s-a intamplat mai rar asta, zic eu) si sa ma inteleaga, sa nu ma simt singura, cum as fi avut "intentia" de multe ori...sa simt ca e totusi cineva...nu chiar cineva-ul pe care mi l-as fi dorit eu....dar probabil un cineva mult mai de incredere si pe care te poti baza, o persoana care pana la urma te accepta asa cum esti...
E normal, noi, oamenii, avem tendinta sa mai si criticam, sau sa credem ca numai noi avem dreptate...si eu fac asta, oricine o face...dar..care ar mai fii provocarea in a intelege si a fi prietenul cuiva?!probabil ca tot farmecul si toata prietenia in asta consta..sa accepti, sa intelegi, sa asculti, sa fii acolo knd trebuie...
Multumesc fetelor...!pentru momentele in care m-ati facut sa rad, pentru alea in care mi-ati dat incredere in mine, pentru ca ati fost acolo cand a trebuit,...ciudat e ca prietenia...nu tine cont de timpul de cand cunosti o persoana...2 ani sau 14..daca stii sa fii devotat..ti se ofera si ....probabil ca that's friendship...:D
Etichete:
happy times,
melancolii,
Near my Soul,
that's what friends are for
Abonați-vă la:
Postări (Atom)