My "Suri"

Numele meu este Adriana...de ce? pentru ca asa a vrut Anca...si sincer...buna idee a avut...pentru ca mi se pare ca e cel mai potrivit nume pe care il puteam avea...Probabil ca de aici a inceput totul...de la numele pe care mi l-a dat...a avut de la inceput rolul unei mame...m-a dorit cu adevarat..dadea rudelor frunze de vita-de-vie si le spunea sa le dea berzei si sa-i spuna sa-i aduca o surioara sau un surior pe care sa-l (-o) cheme Adriana sau Adrian..(saraca...nu stia ce o asteapta)...ei...asa am venit eu...la 5 ani dupa aparitia sora-mii pe lume...un copil intarziat...daca se poate spune asa...un copil poate nu prea dorit de ai mei..pentru ca acum ma arunca precum o minge de la unul la altul: cand sunt desteapta se cearta pe mine si nu se hotarasc cu cine seman si cand sunt obraznica, in functie de cel pe care il atac, nu ma recunosc...(glumesc...stiu ca ei ma iubesc:D)...dar cu siguranta dorit de sora-mea...Mi-am dat seama de-a lungul vietii (scurte de altfel)...ca a avea o sora e un lucru cu adevarat minunat. M-a crescut cat eram bebe, a avut grija de mine, cand am mai crescut mi-a ascultat "pasiunile nebune" pentru diversi baieti, "pasiuni" care azi veneau si peste o saptamana nu mai erau...dar...asculta cu rabdare tot ce simteam eu, indiferent daca avea chef sau nu..si eu eram mult prea..."euforica" si mica sa-mi dau seama de aspectele astea, m-a ajutat cand imi erau greu la scoala si-mi sugera diverse strategii pentru a nu am lasa intimidata de profi, m-a invatat sa fumez dupa insistente groaznice..:D..(apropo suri..mama nu stie k tu esti vinovata:P), mi-a luat apararea in fata parintilor, a tinut cu mine chiar si atunci cand nu meritam, a fost langa mine cand aveam nevoie...mi-a fost consilier personal cand am suferit cel mai tragic moment de pana acum:despartirea...cred ca ...a fost oarecum jurnalul meu...numai ca spre deosebire de un simplu caiet, ea ma si sfatuia..Sunt constienta ca datorita ei sunt ceea ce sunt acum, datorita ei am realizat ce e bine si ce nu, chiar daca uneori a fost destul de subtila in a ma influenta ce sa fac (cum ar fii sa dau la mate-info intensiv si la Cibernetica)...dar acum descopar ca uneori ma cunoaste mai bine decat ma cunosc eu...
Trebuie sa recunosc ca un moment...sa-i spunem..."ciudat" a fost atunci cand s-a maritat..si mai ales atunci cand s-a mutat la casa ei..parca lipsea ceva...nu mai puteam sa ma duc mereu sa-i spun ce ma doare...nu mai era mereu acolo...lipsea ceva...si a fost tare greu sa se umple golul..si nici macar nu stiu daca e inca plin..e prima persoana pe care o sun acum (ca nu ne mai permit imprejurarile sa ma duc sa-i spun) si-i spun tot ce mi se intampla..desi imi dau seama ca de multe ori...sunt oarecum in plus cu grijile mele si le are si ea pe ale ei...oricum...sunt tare fericita pentru ea acum:D...o minune se va intampla...da n-am voie sa spun ce ceva timp..:D...de abia astept...asta e sigur...
Suri draga, promit ca atunci cand "o sa fiu mare si o sa am multi bani" o sa-ti ridic undeva o statuie...nu stiu inca unde...da o sa se intample:D...ca doar ti-am promis de mult...Multumesc..!...esti THE BEST si le doresc tuturor o "suri" ca a mea..:D si poate de acum o sa incep si eu sa o apreciez cum ar trebui...